Azi , cu lacrimi in ochi si cu durere-n suflet , mi-am ingropat al patrulea membru al familiei , cainele Khan.
Khan , era numit impropriu ,,caine" , pentru ca el nu era caine, era un suflet de om inchis intr-un corp cu 4 picioare , mult par si o codita care se zbuciuma ori de cate ori era fericit.
Cand eram fericit , Khan era acolo si se bucura cu mine , cand eram trist venea langa mine si imi daruia ceea ce avea cel mai de pret-lumina ochilor lui plina de speranta si de iubire , pe care la un om rar o gasesti.
O sa-mi fie dor...!!!!!!
de momentele cand mergeam in parc cu el , cand ii dadeam drumul din lesa si ne jucam de-a v-ati ascunselea dupa copaci , si bine-nteles ma gasea to timpul.....
de momentele cand mergeam in parc cu el , cand ii dadeam drumul din lesa si ne jucam de-a v-ati ascunselea dupa copaci , si bine-nteles ma gasea to timpul.....
Ori cand poza ca un adevarat fotomodel ....
Ori cand era fortat sa faca asta....
Ori cand eram amandoi in conexiuni telepatice si ne uitam spre aceeasi tinta...
cand isi lua pozitia specifica de suparat....
sau cand ma privea cu atata inocenta cand deja facuse praf casa si mediul inconjurator , iar eu pur si simplu uitam de dezastrul din jur si ma gandeam doar la el...
de clipele cand mergeam topaind intr-un picior pentru ca furase toti papucii din casa...
de momentul descoperirii lui... impreuna cu sora sa , cand bine-nteles el statea cu burta-n sus , si o inghesuia pe sora-sa...
cand incerca sa se bage in sufletul meu... la propriu
SI DE TOT CE INSEMNA EL PENTRU NOI !!!!!
Odihneste-te in pace ! O sa ramai mereu in inima mea! Kodita mea scumpa....
:(
RăspundețiȘtergere